Un fapt curios legat de aventurin este că el a fost imitat înainte de a fi descoperit în stare naturală. Un sticlar veneţian a fabricat, din întâmplare (a ventura – it.), la Murano, un obiect de sticlă conţinând numeroae particule de cupru metalic care i-au dat reflexe cu totul deosebite. Acest obiect a fost vândut sub numele de „aventurin”. Mineralul cu acelaşi aspect, care a fost descoperit mai târziu, a primit acelaşi nume. Sub numele de aventurin se comercializează uneori şi o varietate de fledspat, având aceleaşi caracteristici, dar care este de fapt feldspat-aventurin.

Feldspat-aventurin (sau Piatra Soarelui) este o varietate de feldspat transparent, de culoare roşie, portocalie sau brun-roşcată, cu scânteieri sângerii, aurii, verzi sau albastre, datorate incluziunilor microscopice de hematit sau goethit (hidroxid de fier). Se găseşte în India, Siberia, Canada, S.U.A., Norvegia, Madagascar. Piatra Soarelui (oligoclaz) este mai puţin cunoscută decât labradoritul şi piatra lunii, deşi este viu colorată şi poate fi folosită pentru a crea modele fascinante. Se foloseşte cel mai adesea pentru caboşoane. Se aleg bucăţi opace, portocaliu-brune, până la portocaliu-roşcate, sclipitoare, care conţin solzi de hematit dispuse în benzi paralele. Unele pietre arămii au luciu metalic şi asterisme (modele în formă de stea). Din când în când, se găsesc pietre limpezi, incolore, cu incluziuni reflectante remarcabile, formate din cristale lamelare roşii, portocalii şi verzi, dispuse în straturi. Efectul este foarte surprinzător, deoarece incluziunile multicolore arată ca sclipiciul şi atunci este uşor să presupunem că piatra a fost produsă artificial. Există şi aventurin verde şi albastru.

Piatra Soarelui suficient de bună şi pentru a fi faţetată este transparentă sau uşor translucidă şi poate avea diferite culori: de la portocaliu deschis bătând în roz, până la roşu aprins. La început ea a fost o piatra rară, destinată doar colecţionarilor. Descoperirea unor depozite de material de calitate superioară în Oregon a dus la apariţia ei şi pe piaţă.
Piatra Soarelui este probabil cea mai scumpă varietate de feldspat. Deoarece este folosită de casa de bijuterii Tiffay & Co, pentru modelele lor, este posibil ca această piatră să ajungă la fel de populară şi de căutată ca tanzanitul.

Din raţiuni strict comerciale (preţ mai accesibil), există imitaţii din sticlă ale Pietrei Soarelui, minerale sintetice, de diferite nuanţe, de la portocaliu la maro, verde si albastru, în funcţie de culoarea sticlei folosite, cu puncte minuscule metalice aurii-arămii de cupru în conţinut, care-i conferă o superbă strălucire în lumină, are un efect optic remarcabil. Tocmai aceste puncte aurii sunt cele care deosebesc piatra de sinteză de varianta naturală.

În laborator se obţine prin tratarea fizică şi chimică a sticlei, cu o flacără săracă în oxigen. După răcire, cuprul din componenţă, distribuit uniform, reflectă lumina prin sticla transparentă care-l înconjoară.

Surse: Corina Ionescu – Pietre preţioase, semipreţioase şi decorative. Dicţionar enciclopedic ilustrat
Judith Crowe – Ghidul pietrelor preţioase