Coralii sunt animale marine mici, numite polipi, care traiesc in colonii sau in sisteme de recifuri, in ape de mica adancime, calde sau in colonii marine, la mare adancime. De forma unei ramuri de copac, colonia de polipi a coralului secreta un schelet calcaros, bogat uneori in saruri de fier, care ii confera culoarea rosie. Diversitatea de culori se mai datoreaza si tipului de coral, mediului si adancimii la care se afla in apa. Specialistii considera ca pentru dezvoltarea unei ramuri mari, de aproape un metru, sunt necesari minimum 200 de ani. Scheletul calcaros, folosit ca materie prima in sculptura si bijuterie, este format, ca si sideful, din carbonat de calciu.
Duritatea pe Scala lui Mohs: 3 – 4

Istoric

A fost cunoscut de om inca din Paleolitic. Comertul cu coral era intens, el era transportat pana in India. Cu aproximativ 2500 de ani in urma, pescuitul lui era foarte anevoios: se facea cu ajutorul unei mari si grele cruci de stejar, de care erau agatate imense sfori stufoase de canepa si care agata, la scufundare, crengile de corali. In secolul al XIX-lea se pescuia cu scafandru, fapt ce provoca accidente grave si chiar pierderi de vieti. Ca atare coralul era, datorita culorii si raritatii lui, la fel de apreciat ca diamantele, smaraldele safirele si rubinele. Recent insa, preocuparile priving protectia mediului i-au determinat pe amatori sa opteze pentru alte pietre, pentru ca se vehiculeaza informatii conform carora se produc distrugeri iremediabile asupra naturii in timpul recoltarii coralilor si ca recoltarea lui abuziva duce la disparitia completa a speciei. Australia, Canada, Noua Zeeleanda si Norvegia au adoptat legi pentru protejarea padurilor submarine de corali si se fac presiuni si asupra altor tari ca ele sa adopte aceleasi masuri. Alte pareri sustin ca de fapt, din cele 2000 de tipuri de corali existente, numai unele varietati (putine) sunt amenintate cu disparitia si ca pericolele la care acestea sunt expuse nu sunt in nici un caz cauzate de industria bijuteriilor, ca adevaratele amenintari sunt industria piscicola, incalzirea globala, extractia petrolului de la mare adancime. Aceste tendinte insa produc inchiderea cercului si revenirea la optica initiala: coralul devine din nou foarte valoros, la fel cum a fost la inceputurile lui, cand era denumit “aurul rosu”.

Tipuri

Coralul nobil (rosu) este relativ larg raspandit in zonele subtropicale, cu ape foarte limpezi si bine oxigenate, in grote la 30-500 de metri: coastele Italiei, Frantei, Spaniei si Africii, in Golful Biscaya, Insulele Capului Verde, Florida, Golful Persic, Arhipelagul Malaezian, Filipine, Japonia.

Din apele Australiei se pescuieste un coral asemanator din punct de vedere al calitatii cu cel din Mediterana, dar este auriu sau brun-auriu.
Cel mai important centru de prelucrare a coralului rosu din Mediterana este localitatea Torre del Greco (Sardinia), unde este sortat in functie de calitate si culoare, factori de care depinde pretul lui. Ca atare, termenii utilizati in comert pentru desemnarea calitatii coralului care se utlizeaza sunt in limba italiana:

Din punct de vedere comercial, cel mai cautat este Moro, sar cel mai valoros este Pele d’angelo, apoi Rosso, si Secondo Colore.
Valoarea uneo bijuterii din coral depinde de marimea ei, de nuanta de culoare, de gradul de prelucrare a acestuia, de vechimea piesei.
Coralul albastru este foarte rar intalnit pe piata europeana, este produs de un madreporar din vecinatatea insulelor Filipine. Arata frumos ca ornament, dar are valoare redusa ca piatra pretioasa.

 
Coralul negru are un schelet diferit de cel al celui rosu, de natura cornoasa. Cel mai valoros este Akabar sau Coralul imperial. Tot cornos este si coralul Akori, albastrui, pescuit din largul coastelor Camerunului. Speciile de coral cornos se inmoaie intai la cald, deci pot fi indoite si rasucite foarte usor si apoi se slefuiesc si se lustruiesc.

 
Coralul auriu provine din apele din Hawaii, are textura si luciu rasinos sau lacuit.

 
Coralul spongios este adesea lipit de recifuri, dar nu este o varietate rara sau pretioasa. Gasindu-se din abundenta, pericolul ca el sa dispara este redus si, deci, nu a fost inclus in programele de conservare. Este usor, ieftin si este adesea colorat sau vopsit artificial. In stare naturala, ar diverse nuante de rosu, purpuriu si galben.

 
Imitatii
Se cunosc foarte multe metode de imitare a coralului: paste de sticla, ceramica smaltuita, praf de alabastru colorat amestecat cu clei, os vopsit, plastic etc. Recent, specialisti din Franta au reusit sinteza unui material foarte asemanator coralului rosu, numit Created Gilson Coral. Diferentele dintre structura acestuia si cea ce celui veritabil sunt detectabile numai la microscop. Se mai practica si vopsirea coralului natural pentru a i se intensifica sau schimba culoarea. Cel natural prezinta rareori o distributie uniforma a culorii (are pete albe sau de culoare deschisa), in timp ce coralul vopsit are o nuanta rosie-portocalie uniforma si vie.
Coralul nobil trebuie ferit de lumina si caldura, care-l decoloreaza si de contactul cu substante acide (otet, zeama de citrice sau alte fructe), preparate cosmetice si transpiratie. In timp, coralul isi pierde in mod natural intensitatea culorii, lucru observabil la bijuteriile vechi.
 
Surse:
Judith Crowe – Ghidul pietrelor preţioase
Mircea-Dragomir Andrei, Heinz Karl – Pietre preţioase fine ornamentale, perle