Interviu cu Artadar – Dora
http://artadar.blogspot.com/
http://cdbs.biz/shop/Artadar
 

*De când ai început să creezi? Cu ce artă ai început şi cum ai ajuns să descoperi că îţi place să faci bijuterii?
Am început să creez din fragedă copilărie, remarcându-mă în grafică. Preferam creionul chimic pe care, pentru a lăsa urme violete, îl înmuiam în gură…ce era la gura şi pe mînuţele mele nu mai zic ! “Bijuterii” am creat ceva mai târziu, pe la 9-10 ani, din cablurile electrice ce le găseam prin cartierul unde ne mutaserăm de curând, fiind în construcţie. Foloseam uneltele lui tata din trusa lui de scule. Trăgeam sârma afară din cablu, tăiam cam la 1 cm cablurile multicolore şi le înşiram pe fire de cauciuc scoase din elasticul de la…Îmi făceam brăţări, coliere lungi, fără cercei, încăpăţânându-mă să nu mi se găurească urechile. Din materialele mamei croiam hăinuţe la păpuşi…
Haideţi c-am glumit. Acestea nu se pot numi creaţii. Bijuterii hand-made am început să creez acum aproximativ 4 ani. În prag de Crăciun lucram la nişte steluţe tăiate din polistiren pe care le împodobeam cu mărgele luate de prin şiragurile mamei. Am postat steluţele pe netlog. O prietenă virtuală ce locuia în SUA, din vorbă în vorbă mi-a spus că-mi va trimite nişte mărgele şi accesorii să vadă ce-aş face cu ele. Şi-a trimis numai 5 kg de mărgele de nisip, în fel şi fel de culori, fel şi fel de accesorii argintii şi placate cu aur goldfilled şi o trusă de cleşti micuţi, ce-o folosesc şi acum. Altă prietenă mi-a dat link-uri cu scheme, tehnici de bază în mărgelit. Până atunci nici nu căutasem pe google după cuvintele “margele” “tutorial” “bijuterii” “hand-made” nefiind interesată de aşa ceva.
Cu prietena virtuală din SUA m-am întâlnit când şi-a vizitat mama şi am avut ocazia să-i pot oferi lucrări realizate din materialele trimise şi o iconiţă pictată pe sticlă. E o persoană tare drăguţă şi mi-a rămas dragă. Din păcate şi-a şters contul de pe netlog şi i-am pierdut urma. Sper că o voi întâlni, am adresa ei, dac-o mai fi locuind acolo şi sper să mai am ocazia să-i arăt ce-am creat.
 

*Ce ai studiat în liceu/facultate?
–   Am urmat cursurile liceului de artă din Buzău. Era după cutremurul din 1977 când clădirile liceului fuseseră afectate. Pe atunci se dădeau examene pentru două trepte de liceu. Primele luni din treapta I am fost găzduiţi de liceul de chimie şi după aceea ne-am transferat la liceul pedagogic.
Am studiat la profilul artă monumentală, învăţând să lucrez frescă, mozaic, în tehnica zgrafitto, să desenez, noţiuni de desen tehnic, să modelez.
Nu ştiu ce s-a întâmplat, în ce conflict au fost profesorii de la arte cu cei de la pedagogic că nu s-a mai dat examen de treapta a II-a, liceul de artă desfiinţându-se. A fost tragic pentru mine, fiind una din cele mai bune eleve, cu mari speranţe. Am dat repede examen de admitere la liceul Tonitza din Bucureşti şi am avut “bafta” să fiu prima de sub linie. Am făcut contestaţie, mi-au fost evaluate iar lucrările, trebuind să-mi acorde câte un punct la fiecare din cele 3 probe. Mi-au dat câte un punct la desen şi pictură, dar la creaţie, primind de la început nota 10 nu au avut cum să-mi dea nota 11, nici două puncte la celelalte. Cum să dea afară unul de-al lor şi să accepte o gâgâlice venită din provincie ?  Întoarsă acasă a trebuit să repet în două zile materia la matematică şi română pentru a da examen de treapta a II-a. Am luat examenul la liceul industrial cu profil textile. Am învăţat să ţes şi să repar războaiele de ţesut şi alte maşinării. Cred că mi-a fost de folos, că acum îmi întreţin şi repar singură maşina de cusut electrică.
Încă de la începutul treptei a II-a de liceu m-am înscris la Şcoala Populară de Artă, 3 ani, urmând studiile artistice în paralel cu cele din liceu. Am absolvit şcoala populară cu nota 10 şi bacalaureatul cu 10 la profil. Pe cele mai bune, adică şi pe mine, ne-au repartizat cu serviciul la fabrica textilă Aurora din Bucureşti. Anul III al scolii populare l-am absolvit în Bucureşti. Atunci am luat locul I pe sectorul 5 la concursul Cântarea României. N-am stat pe acolo mai mult de un an în capitală, întorcându-mă acasă.
Am încercat de două ori la institutul de arte şi n-am reuşit. La pictură erau 2 locuri, la artă monumentală vreo 5…concurenţă mare înainte de revoluţie. După câţiva ani, când abia se înfiinţase facultatea Spiru Haret, m-am înscris la design vestimentar , am dat examen şi-am fost admisă cu medii mari. Din păcate n-am putut urma cursurile, că se ţineau la Bucureşti şi nu în Buzău cum crezusem. Aveam copil mic de 1-2 ani, ce să fac naveta în capitală ?
Am studiat autodidact devenind un şoarece de bibliotecă şi un internaut după ce ne-am instalat internet acasă.

*Cu ce materiale şi tehnici îţi place să lucrezi cel mai mult? De ce îţi place atât de mult să lucrezi cu lut polimeric? Ce îţi place să faci cel mai mult din lut?
–   Nu mai menţionez tehnicile de artă plastică sau decorativă. Iniţial am lucrat bijuterii din mărgeluţe de nisip, în tehnici simple de înfilare, formând modele cu înlănţuire de triunghiuri, pătrate, romburi, cercuri, floricele, împletirea victorianlance şi cam atât. N-am încercat încă tehnica peyote, comanche,  sau altele mai complexe. Cu mărgeluţele de nisip obişnuite, nu se merită să mă chinui a le împleti în ţesături complicate, că nu sunt perfecte şi-ar ieşi modelul deformat. Am descărcat nenumărate scheme, am răbdare, dar mă astâmpăr.
Acum trei ani am descoperit miraculoasa pastă polimerică FIMO şi-am rămas uimită de ce se poate lucra din ea. Până atunci modelasem câteva lucrări miniaturale din lut şi ceară. De ce îmi place aşa mult ? pentru că e cuminţel, mă lasă să-i dau orice formă, nu mi se lipeşte de degete, nu se usucă în timpul modelării şi în plus e colorat, putând să formez modele în secţiune (cane) şi degradeuri perfecte. Din pictură n-aş fi în stare să fac asemenea degradeuri 😀
Din polimer (fimo, cernit, premo) am lucrat rondele şi mărgeluţe pentru bijuterii, ornamente pentru bradul de Crăciun, am îmbăcat ouă goale, am modelat mărţişoare şi pandantive, am modelat nail art, nenumărate flori şi figurine cărora le-am făcut matriţe şi replica din ceramică, devenind magneţi pentru frigider, mărţişoare sau pandantive. Îmi place tot ce se poate lucra din polimer. Îmi place că pot da formă ideilor ce nu-mi dau pace. Îmi place că pot “picta” fără să folosesc materiale de pictură. Mai am multe teme de abordat folosind polimerul, dar nu dezvălui ce am de gând să fac. Dacă vreţi să ştiţi urmăriţi-mă !

*Unde îţi vinzi bijuteriile? La târg? Online? Cunoştinţe? Magazine?
–   Din anul 2000 activez în calitate de PFA. Ulterior am fost acceptată ca membru Fondul Plastic, cu drept de vânzare în toate galeriile de artă din ţară. În galeria din Buzău nu-mi sunt acceptate lucrările pe motiv că n-am absolvit institutul..În alte oraşe n-am fost să las lucrări şi nici n-am putut merge în fiecare an în Bucureşti să achit taxa anuală, aşa că deocamdată nu ştiu dacă mai am această calitate. Dacă puteam plăti taxa fără să mă deplasez în Bucureşti era altceva. Am încercat să las lucrări la câteva magazine pe factură. N-au fost de acord pe motiv că nu vor să se încarce cu gestiune, că dacă nu se vând ? Descoperind Breslo mi-am creat un magazin, dar avînd slabe vânzări n-am mai achitat taxa de găzduire şi a rămas suspendat. Nici nu mai am chef să-l reactivez. Mi-am creat blogul : 0 vânzări…Am deschis magazin pe Crafty : 4 vânzări mari şi late..
M-am necăjit şi-am suspendat activitatea pe 2 ani, cu gândul să scap de mărirea datoriilor de la CNAS. N-am putut sta să nu fac nimic, nici nu m-am dus la CNAS să declar c-aş fi suspendată şi datoriile se majorează în progresie aritmetică…. Am reînceput activitatea ceea ce m-a costat 200 lei la Camera de Comerţ…Dacă tot am dat banii, am adăugat mai multe coduri CAEN la activitate şi anume : principalul 9003, urmând 9001, 1399, 1512, 1629, 1729, 2219, 2599, 3299 cu drept de vânzare 4789 – comerţ cu amănuntul prin standuri, chioşcuri şi pieţe al altor produse şi 4791 – comerţ cu amănuntul prin intermediul caselor de comenzi sau pe internet.
Mai mult am vândut la cunoştinţe, prietene, decât pe net. Acum am lucrări expuse într-un magazin din centrul oraşului, dar nu prea cred să mi se fi cumpărat ceva. Am fost acum două zile şi se vânduse doar un mărţişor. Le las acolo, cât o dori patroana, că la mine şi aşa stăteau ambalate-n cutii.
Acum de mărţişor aş fi vrut să particip în cortul din centru, dar chiria a fost de 500 lei. Am vândut mărţişoare şi câteva bijuterii ce le aveam expuse la Biblioteca Judeţeană. http://artadar.blogspot.com/2011/02/expozitie-de-martisor-2011.html Sper să mai vând că expoziţia durează până pe 10 martie. Gata, întrerup scrisul, să merg la bibliotecă cu mărţişoare.