In lumea handmade din Romania notiunea de „lut polimeric“ se face tot mai auzita, iar bijuteriile realizate din acest material si-au    castigat incet-incet un loc fruntas pe display-urile de la targuri. Lutul polimeric este abia la inceput pe piata romaneasca, insa   castiga in  fiecare zi popularitate in randul creatoarelor de bijuterii si decoratiuni. Poate fi folosit intr-o mare varietate de activitati: in sculptura,  in designul bijuteriilor, in decorarea diverselor obiecte din sticla, metal sau ceramica, in crearea picturilor si colajelor din lut,  in crearea de containere (vaze, sticlute, cutiute) mari sau mici si nu in ultimul rand in scop terapeutic sau in lucrul cu copii.

Lutul polimeric este un material alcatuit dintr-o baza de policlorura de vinil (PVC) la care se adauga un plastifiant pentru a-i oferi  flexibilitate si consistenta asemanatoare plastilinei. Prin amestec cu diversi pigmenti se obtine o mare varietate de culori, iar prin  adaugare de caolin lutul devine opac. Efectele metalice si perlate se obtin prin amestecare cu mica.

Daca doriti sa va apucati de acest hobby, modelatul in lut polimeric, aveti de ales intre FIMO (varianta solid si lichid), Cernit, Sculpey si Kato, ultimul nefiind disponibil din cate stiu pe piata noastra. Tehnicile de lucru cu lut variaza, astfel incat puteti sa faceti:

–         Gradient blending (Skinner blending) prin care amestecati una sau mai multe culori realizand efecte frumoase in degrade si nu numai;

–       Cane, prin care modelati “cilindri” ce contin o imagine/un model pe toata lungimea lor, astfel incat taind felii din ei sa obtineti modelul multiplicat. Feliutele astfel obtinute se folosesc si ele la decorarea margelelor sau pur si simplu, daca sunt mai groase, devin ele insele margele de tip nasturas pe care le puteti folosi in proiectele voastre cu lut;

–         Impressing, prin care cu ajutorul unor stampile obtineti texturi si imagini deosebite;

–         Molding (Matritare), prin care va folositi de matrite pentru a obtine formele dorite;

–         Extruding, cu ajutorul unei unelte (extruder) cu un capat perforat, prin care impingeti bucata de lut si obtineti astfel detalii fine;

–         Mokume-gane, o tehnica japoneza foarte interesanta aplicata la metale, dar folosita si de artistii care lucreaza cu lut, ce presupune mai multe straturi de lut din care in final se obtin modele organice.

Cu FIMO lichid puteti realiza transfer de imagini, fotografii, desene. Lutul solid poate fi combinat si cu metale, sarma, hartie, margele, cristale, textile, oferind o bogata paleta de lucru tocmai buna de exersat imaginatia.
Pana a ajunge la punerea in aplicare a acestor tehnici, puteti sa va familiarizati cu lutul si sa incercati pur si simplu sa modelati in palme  margele rotunde sau de forme diferite, sa va jucati un pic.
Imediat ce este scos din pachet, lutul este destul de tare, iar pentru a-l putea modela dupa forma dorita, trebuie initial framantat. Prin  frecarea in palme, lutul se incalzeste si devine mai maleabil. In modelarea lui pentru inceput nu aveti nevoie de multe unelte, un cutter sau un cutit, o suprafata plana de lucru (de preferat o bucata de geam sau de gresie, fara texturi), eventual ceva cu care sa-l intindeti in foi ca de aluat (facaletul, o unealta ca o rola de cauciuc, puteti improviza cu ce mai aveti in casa, insa atentie sa nu se lipeasca lutul de unealta si sa se strice) si doua maini neobosite. Cu ajutorul diverselor obiecte ii putem imprima un model sau o textura aparte, il putem presa, ii putem da gauri, totul in functie de proiectul pe care vrem sa-l realizam.

Dupa ce lutul este modelat in forma dorita se coace la cuptor pana ce se intareste. Timpul si temperatura la care lutul trebuie tinut  in cuptor variaza in functie de producator (110º C , ~30 min pentru FIMO), asa ca aveti grija si cititi instructiunile de pe ambalaj. Daca  este lasat prea mult timp, lutul se arde si degaja fum inecacios si miros foarte neplacut. Chiar si daca nu se arde, are un miros usor  intepator, pe care este bine sa nu-l inhalati.
Cand piesele sunt gata, se lasa la racit, iar apoi se mai pot prelucra: se pot lipi intre ele, se pot gauri, se pot picta si lacui.
Lutul este recomandat sa se pastreze sigilat, deoarece un contact prelungit cu aerul il poate usca foarte tare si la framantare se  sfarma si nu mai poate fi folosit. Pot sa recomand caserole inchise ermetic sau pungute de tip zip-lock, dar puteti improviza si aici  tinand cont de doua lucruri: nu puneti doua culori in acelasi ambalaj, deoarece se lipesc intre ele si nu folositi ambalaje care absorb usor (hartie, carton, lemn), deoarece au proprietatea de a usca lutul (din experienta proprie FIMO este usor uleios) si iarasi se va sfarma cand veti incerca sa lucrati din nou cu el.
Despre lut mai sunt multe de zis, cele de mai sus fiind doar note introductive intr-un nou hobby pe care unele dintre voi il cunosc prea bine. La sectiunea “Lucrul cu Lut” de pe acest site veti gasi si alte articole despre acest material, dar si tutoriale pentru incepatoare si nu numai. Puteti sa incercati pentru inceput o brosa floarea soarelui.