Cateva Idei
.Gasirea numelui poate fi complicata.
Unii artisti isi pastreaza numele lor, dar majoritatea doresc sa gaseasca un nume original care sa ii reprezinte.
Acest articol este o continuare. Aici gasiti prima parte.
.
.Sper ca micul ghid de idei de mai jos sa te ajute sa il gasesti cat mai usor:
.
* Ia o hartie si enumera toate calitatile creatiilor tale intr-o lista. Gaseste cat mai multe sinonime posibile ale acestor calitati. In alta lista scrie si detalii despre stilul tau. Tradu-le pe toate intr-o limba straina care iti place si analizeaza cum suna.
Joaca-te cu combinatii si variatii ale sinonimelor si caracteristicilor gasite, pana gasesti ceva care te atrage cel mai mult. Pe acelea trece-le pe o lista separata si analizeaza-le.
.
* Numele gasit trebuie sa fie placut si altora, deci cere parerea prietenilor si a familiei, ei vor fi intotdeauna sinceri si directi. Vei vedea ca lista se va micsora la fiecare pas.
.
.* Este foarte important ca numele tau sa fie unic, sa nu-l mai aiba si alt creator. Pentru a te asigura ca este singurul, cauta-l pe Google.
* Numele ales trebuie sa fie din doua, maximum trei cuvinte (eventual bi- sau trisilabice), pentru a fi retinut usor. Cu cat este mai original in denumire si mai melodios, cu atat va fi retinut si remarcat. Poti apela la exercitii de stil si jocuri de cuvinte, anagrame etc. Incearca sa nu fie nici prea sobru si pompos, nici prea jucaus, sa nu para neserios.
Povestea Ralucai, a.k.a. Margeluta de Cristal
.
Dorinta de a crea bijuterii s-a nascut dintr-o joaca. Aveam chef sa fac ceva in timpul liber, sa ma exprim intr-un fel, sa ma relaxez dupa o zi de munca.
Cand am inceput sa fac primele perechi de cercei, nici prin cap nu-mi trecea sa le vand, insa au inceput prietenele si colegele de serviciu sa le remarce, sa ma intrebe de unde si cum le-am facut, sa imi ceara o perche la fel, apoi o pereche altfel, personalizate, pana cand m-am trezit ca faceam bijuterioare pentru altii si cu un mic profit pe deasupra.
Am continuat sa experimentez, am descoperit cristalele Swarovski, margelutele taiate perfect de care m-am indragostit. La insistentele familiei am luat in considerare sa creez si sa vand cercei in perioada martisorului, in 2009. Impreuna cu familia mea am organizat doua mese cu vanzare in Bucuresti, langa un parc renumit din capitala, pentru care am obtinut autorizatie de vanzare martisoare. Doar ca ale mele erau bijuterii mai mari sau mai mici, din margelute de nisip, din margele de sticla si bineinteles, din Swarovski. Tot in perioada aceea incepusem sa descopar blogurile, platformele de socializare gen Facebook, Twitter, etc. Mi-am facut blog mai mult ca sa pastrez pozele cu ceea ce creasem si eventual pentru ca prietenii sa vada noutatile oricand doresc. Mi-am luat in graba denumirea de “Margeluta de cristal”, in parte datorita faptului ca tot timpul vorbeam de “margelutele” mele si incepuse lumea sa-mi spuna “Margeluta”. Adaugirea “de cristal” era perfecta pentru bijuterioarele din Swarovski. Martisorul a fost un succes pentru mine.
.
De atunci am crescut incetisor, cu pasi mici, pe care si astazi continui sa-i fac. Am descoperit margelele de lemn, de acril, de lampa, de sticla ceheasca etc. Am descoperit lutul polimeric. Alta dragoste. M-am jucat cu lutul si continui sa il descopar. Creez modele vesele, colorate, simple sub forma de brose, cercelusi, coliere. Mi-a crescut incet-incet si blogul. Am inceput sa ma mai experimentez, am descoperit materiale mai bune, am descoperit tutoriale pe internet, am descoperit lucrul cu sarma, tehnici de weaving (pe care inca nu le-am incercat), am descoperit alte creatoare ca si mine mai mult sau mai putin dezvoltate, toate avand in comun pasiunea pentru bijuterii hand-made. Am inceput sa prelucrez pozele sa fie mai aproape de realitate si, bineinteles, mai atragatoare. Am intrat pe forumuri de profil si am invatat enorm din schimbul de experienta cu colegele de breasla. A venit momentul in care ma gandesc la margelute mai putin ca la un hobby si mai mult ca la o mica afacere. Astfel ca numele meu vechi, de care ma atasasem atat, nu mai era valabil. Cum sa ma numesc “Margeluta de cristal” cand lucram cu fimo? Cand lumea imi cerea brose in forma de floarea soarelui sau cercelusi colorati din lut?
M-am gandit sa ma redefinesc. Am cerut astfel ajutorul colegelor de pe Forumul CDB printr-un concurs de idei. Timp de o saptamana le-am provocat sa-mi gaseasca un nume care sa cuprinda lumea bijuteriilor mele, fara sa fie legat de materialele cu care lucrez. Am primit 17 idei minunate, pentru care le multumesc si acum. Premiul l-am acordat prin tragere la sorti, pentru ca nu am putut sa aleg una singura. Greul abia acum incepea. Orice nume gaseam imi placea pe moment, dupa care ii gaseam un cusur: ca e prea serios, ca e prea jucaus, ca e prea greu de pronuntat, ca e prea lung, ca e prea usor de uitat etc. Am inceput sa fac liste. Am scris cuvinte care imi descriau munca si am brodat in jurul lor, imi ieseau nume complicate, lungi, greoaie. Am incercat sa respect niste principii de baza: sa fie un nume simplu, scurt, usor de retinut, cuprinzator. Ceva care mai tarziu sa poata fi transformat intr-o afacere, ceva care sa mearga la orice, care sa nu ma limiteze doar la margele (ce-ar fi sa ma apuc de crosetat maine? alt nume?). Nu a fost munca usoara. Timp de o luna de zile gaseam in fiecare zi cate o alta idee, o adaugam pe lista si apoi incepeam sa-mi stresez prietenii: “cum ti se pare? cum suna? de ce nu-ti place? cum ai vrea sa fie?” Primeam cateva impresii negative, taiam de pe lista, treceam la urmatorul. Reveneam la altele mai vechi, le puneam alta palarie si incercam din nou. Si tot asa. Pe sistemul “trial and error”. Ce conta daca imi placea mie, dar altora li se parea urat? Sau il asociau cu ceva negativ?
.Intr-un final am reusit sa gasesc ceva: M Boutique. O sa radeti, stiu. Dupa atatea incercari de nume care mai de care mai pompoase, mai pline de imaginatie, de poveste si de “glamour”, eu ajung la M Boutique? Dar a fost numele cu cele mai multe pareri pozitive (sau s-or fi saturat prietenii mei de mine).
Boutique reuneste tot ceea ce as putea sa creez daca imi pun mintea: bijuterii, hainute, decoratiuni, mici obiecte care infrumuseteaza viata.
M-ul este bineinteles de la Margeluta. Cum sa renunt la numele care mi-a fost asa de drag timp de aproape doi ani? Numele dupa care a inceput lumea sa ma cunoasca si sa ma apeleze… Pana la urma m-am identificat cu Margeluta si stiu ca asa voi ramane. Doar ca am periat-o putin si i-am data o fata mai comerciala.
Acum lucrez la noua imagine. Urmeaza sa schimb blogul si, eventual, sa fac un magazin online. Urmeaza sa imi creez un logo (iar vor avea de furca prietenii si familia, fara impresiile lor cum as putea trai oare?) si un banner potrivit. Margeluta e semnatura mea pe articolele scrise si pe creatii, dar mai mult este acolo ca sa-mi aminteasca de unde am plecat, cine am fost la inceput cand imi scapau margelutele printre degete si ma jucam cu ele ca un copil.
Pingback: Cum ne alegem numele pentru mica noastra afacere? - Ziarul toateBlogurile.ro