**
 
Când aud pe cineva că mă roagă să vorbesc despre mine, mă cam blochez. Nu-mi place să mă ridic în slăvi şi îmi e greu să mă autoevaluez, chiar şi la servici. Ştiu că am nişte plusuri în anumite domenii şi atât…

Sunt Ioana şi sunt biolog. Biospeolog, mai exact, dar doar de 3 ani.  Nu pot să mă laud că umblu des prin peşteri, sunt destul de amatoare în acest domeniu aşa că prefer prima vriantă atunci când mă prezint. Deci sunt biolog. Mi-a plăcut această meserie încă din generală şi mi-am dorit să ajung să lucrez în cercetare. Şi am ajuns. Dar sunt cam dezamăgită. De oameni, de contexte, de prea multele beţe în roate puse de unii şi alţii care reprezintă acest domeniu fără al cunoaşte de fapt. De faptul că atunci când am crezut că meseria mea va însemna şi altceva decât o mare pasiune mi s-a retezat craca de sub picioare din punct de vedere financiar. Nu poţi să stai pe un salariu mic şi fără oportunităţi de promovare prea mult timp. Cel puţin nu acum. Am renunţat la confortul financiar după facultate când m-am decis să intru în cercetare şi nu în mediul privat. Şi se pare că acest mic sacrificiu nu mai dă roade.

Aşa a apărut Trăistuţa cu zale. M-am gândit mult la un nume potrivit şi sunt foarte mulţumită de rezultat. Nu-mi displace ideea de nume într-o altă limbă, mai ales că în handmade-ul românesc numele în engleză predomină, dar nu mă reprezintă. Vreau să exprim ceva ce numai limba mea poate spune. Aşa am ales „trăistuţa” pentru că e un cuvânt destul de vechi, iar traistele sunt încă folosite la noi în lumea satului. Omniprezente peste secole. Colorate şi numai din materiale naturale, vopsite cu petale şi ierburi, ţesute cu tot felul de figuri şi semne mai vechi decât lumea şi al căror înţeles nu-l mai cunoaştem dar îl recunoaştem. Şi în traista mea am pus…zale. Cum altfel aş fi putut să le spun? Inele, cerculeţe. Nu mi s-a părut potrivit.

Colier “Lacrimi de iederă”

Am ales zalele din dorinţa de altceva în materie de bijuterii. Şi, mai ales, pentru că mă duc cu gândul foarte departe în timp, şi pentru că se leagă de altă pasiune întreţinută în ultimii ani de un partener pe măsură (soţul meu), cea a istoriei. Istoria aia veche, plină de barbari, cu civilizaţii mai puţin cunoscute dar mult mai importante pentru mine decât mult prea promovatele Imperii Roman şi Elen. Dar aceasta este o altă poveste. Ideea este că aşa am ajuns la zale. După ce am participat puţin la realizarea unei cămăşi din zale, am zis că nu ar strica să încerc şi nişte bijuterii. Am început să caut modele şi tutoriale, materiale şi unelte şi am descoperit că pot să fac şi eu ceva. Eu, care nu am nici un talent ascuns, nu cânt, nu desenez, nu scriu. A fost o mare satisfacţie şi încă va mai fi. Dorinţa de câştig material în plus, s-a transformat într-o mică pasiune. Îmi pare rău doar că nu am mai multă putere financiară pentru a investi în materiale mai variate, în unelte mai bune, în tehnici noi care, alăturate zalelor înlănţuite, să dea altceva. Dar, am răbdare şi aştept vremuri mai bune.
Nu mă consider un designer de bijuterii şi încă nu am îndemânarea altor pasionaţi din domeniu. Asta se vede în ce am lucrat până acum. Tind să cred că peste ceva timp o să-mi iasă din mâini lucruri mai fine şi mai variate.

Încerc să mă documentez şi să structurez o mică istorie a zalelor, mai ales ca formă de apărare, cum au apărut ele în antichitate. Mi se pare important să cunosc istoria lor, chiar dacă le îmbin sub altă formă. Aştept cu nerăbdare un festival cu tematică istorică, ce se va desfăşura la sfârşitul verii şi sper să strâng şi de acolo cât mai multe informaţii legate de aceste subiect.

Mă simt atrasă şi de alte tehnici de realizare de bijuterii, mai ales de lucrul cu sârmă. Este atât de versatil, iar rezultatele sunt uimitoare. Sper să ajung să fac şi aşa ceva la un moment dat.
Nu am un stil vestimentar anume. Mă îmbrac mai mult sport, cam cum merg şi pe teren, cu blugi şi tricouri simple. Îmi plac iile şi genţile cusute, sau din pânză, iubesc pantalonii din piele şi blugi puţin evazaţi, rochiile cu influenţe hippie, dar şi hainele cu influenţă gotică (corsetele mai ales). Aa, să nu uit pantalonii în nuanţe de camuflaj şi tricourile cu formaţii rock. Nu am atâtea câte mi-aş dori. Mi-e greu să mă îmbrac „elegant”, nu prea mă simt bine în cămăşi, fuste şi pe tocuri. Îmi place să port haine din materiale naturale, in, bumbac, mătase. Sunt mare fan sandale de munte şi cât mai joase, dar nu-mi displac deloc platformele. Merg foarte rar la coafor, asta şi pentru că îmi place părul lung şi mi-l doresc cât mai lung posibil. Nu sunt mare amatoare de cumpărături, dar îmi plac anumite magazine cu tematică. Nu-mi permit să ţin cont de brand atunci când cumpăr ceva şi sunt oripilată că în magazinele noastre nu mai găseşti haine simple, fără paiete sau desene aurii, petice şi degradeuri în culori prea turbate. Recunosc, că am probleme să găsesc o perche de blugi pe gustul meu. De restul hainelor, nici nu mai vorbesc. Iar la încălţăminte, aceeaşi problemă. Trebuie să aibă ele o pietricică sau un ştras măcar…Plus că numărul de la pantof e destul de mic, şi mai repede găsesc de încălţat la raioanele de copii.

Pentru a admira si cumapara bijuteriile Traistuta cu Zale va invitam pe:

http://traistuta-cu-zale.blogspot.com/
http://cdbs.biz/shop/traistutacuzale