Sunt Gabi si imi place la nebunie sa creez bijuterii. De profesie sunt programator si inca imi mai place ceea ce fac, chiar si dupa aproape 8 ani de stat zi de zi cu nasul in calculator. Visez, in schimb, ca intr-o zi cu soare, voi putea face schimb intre meserie si pasiune, sa-mi devina bijuteritul activitatea principala iar programarea un hobby. Mai e mult pana departe insa.
.
Cum am devenit designer de bijuterii?
Prin multa munca, rabdare si pasiune, dar “microbul” bijuteritului m-a prins intamplator, cand o colega de serviciu si buna prietena a venit cu o cutiuta cu cercelusi primiti de la o alta prietena. Tare uimita am fost sa aflu ca ii facuse chiar ea, nu intrasem pana atunci in contact cu lumea handmade absolut deloc, nici prin gand nu mi-ar fi trecut ca minuni de zdranganele colorate cum vedeam prin magazine se pot face chiar de mana de om. Dupa proaspata revelatie, am dat fuga la domnul-stie-tot Google si-am inceput sa casc ochii mari la lumea care incepea sa mi se deschida, link dupa link. Am gasit margelute in mii de culori, pietre semipretioase, sarme cu care n-am prea priceput ce se poate face si multe multe altele. O adevarata euforie!
Am inceput apoi sa scotocesc dupa design-uri de bijuterii, pentru ca in mintea mea acum atat de plina de culoare toate se derulau si se invarteau si nu le puteam prinde intr-o forma fixa. As fi facut orice dar nu ma puteam opri la ceva anume. Primele pe care le-am descoperit au fost bijuteriile din zale. Si cum prima iubire nu se uita niciodata, tot asa au ramas zalele pentru mine.
Din prima comanda de materiale am facut o pereche simpla de cercelusi chainmaille, in cea mai simpla imbinare posibila, cu un fel de patent greoi gasit prin sertarul cu unelte.
Dar am crescut si am invatat si am crescut mai departe, mai departe, si mai departe. Si imi face mare placere sa impartasesc din stropul meu de experienta oricui dornic sa invete si sunt oricand gata sa sar in ajutor, cu o vorba, cu o punguta de zale sau margelute pentru cine are nevoie, cu tot ce pot.
Ce ma inspira?
Muza bijuteriilor mele este, de regula, undeva… in eter 🙂 Ma inspira uneori o muzica, o haina, un desen, dar de cele mai multe ori ideile imi vin singure, ele stiu de unde, si atunci cand vor ele. Cand sunt pe punctul de a adormi, cand imi sorb cafeaua de dimineata, cand motai in timpul drumului de intoarcere dintre Pitesti, orasul in care lucrez, si Curtea de Arges, cel in care locuiesc. Sau chiar si in cele mai “fierbinti” momente la serviciu, cand am de reparat bug-uri critice 🙂
Lucrez si multe bijuterii la comanda, pentru prietene si colege de serviciu, pentru ca nu-mi face placere sa le refuz si imi face in schimb o mare placere sa vad cum li se lumineaza chipurile cand le aduc bijuteria dorita, cand le materializez efectiv un mic vis, si pentru ca orice dorinta a lor este pentru mine o noua provocare. Ori mie imi plac la nebunie provocarile. Iubesc si ador zalele, dar am incercat mai multe tehnici si abia astept sa le vina randul si altora.
Care este stilul meu?
Bijuteriile pe care le fac “de la mine, pentru mine” se incadreaza de cele mai multe ori in stilul elegant-casual si romantic. Coliere nu prea incarcate, cu accent pe culori si combinatia lor mai mult decat pe forma materialelor, bratari numai bune de purtat atat la serviciu cat si la plimbare si cercei asemenea. Desigur, provocarile prietenelor m-au facut sa indragesc si unele modele pe care nu m-as fi vazut purtandu-le dar am descoperit cu bucurie ca mi se potrivesc. De-as avea resursele disponibile, as face 90% din timp numai bijuterii din zale, si cand mi s-ar toci prea tare degetele, as lua o pauza jucandu-ma cu ceva semipretioase sau cristale.
Materialele si tehnicile mele preferate.
Zalele sunt o obsesie. Din clipa in care le-am vazut creez tot timpul noi si noi modele in minte. Prea putine ajung sa se si materializeze din cauza dusmanului nostru comun, al tuturor, timpul. La capitolul chainmaille ma consider totusi un invatacel inca, dar unul sarguincios si neobosit. Zalele colorate le-am cautat, cand am inceput bijuteritul, de-am innebunit. Pe site-urile din Romania n-am gasit nici macar una de o alta culoare in afara de clasicele argintiu, auriu, cupru, bronz si negru, si variatiuni de nuante ale acestor culori. Am gasit in schimb pe site-uri din strainatate, dar preturile m-au tinut departe. Mi-am zis ca daca vreodata ajung sa-mi fac singura zalele, o sa dau si lumii intregi, caci sigur nu sunt singura care are nevoie de asa ceva. Apoi am descoperit sarma colorata a Cristinei, si ferastraul si gata! Am tot taiat si taiat la zale sa-mi ostoiesc setea ce ma chinuise atat de multa vreme, si cand am avut nitel ragaz am hotarat sa scot cateva si la vanzare. Pentru a-mi respecta promisiunea si pentru a-mi putea hrani pe mai departe pasiunea pentru bijuterit, in general, si pentru inzalit, in special. Cu banii de pe zale planuiesc sa cumpar mai departe sarme si unelte si tot ce-mi mai trebuie, pentru a ma apropia cat mai mult de visul cel mare, fara a face gauri in bugetul familiei din cauza “mofturilor” mele. Nu am scos prea multe la vanzare deocamdata, din cauza aceluiasi dusman mai sus mentionat: nu am timpul care mi-ar trebui sa le pot face pe toate cate le visez si le am in plan.
Atelierul meu de lucru este, desigur, in cea mai mare parte a timpului intr-un mare haos organizat, in care doar eu stiu unde se afla o anumita margica 🙂 Lucrez la o masuta, sau pe jos, sau pe un colt de canapea, in principiu cam pe-acolo pe unde gasesc o jumatate de metru patrat neocupata cu materiale, cat sa am loc sa stau. Si lucrez mult in minte, imi schitez viitoarele bijuterii in detaliu iar cand ajung in fata materialelor stiu exact ce-mi trebuie si cum o sa iasa. Foarte rar, cand sunt obosita, imi place sa experimentez si sa improvizez, sa-mi desfac toate cutiutele cu materiale si sa aleg de ici si colo sa vad ce-o iesi.
Cele mai multe vanzari as zice ca le am la prietene si colege, dupa care urmeaza site-urile de specialitate. Experienta targurilor nu o am inca, si probabil va mai dura ceva pana o voi capata. Vanzarile mele online nu se desfasoara chiar asa cum visasem eu la inceput, dar asta este in mare parte si din cauza mea pentru ca nu m-am ocupat suficient de partea de marketing dar, de ce sa nu recunosc, cat timp reusesc sa imi platesc comenzile de materiale din banii pe care ii primesc pe produse, ma declar multumita.
Ca si timp de lucru… nu cred ca l-am masurat vreodata. In primul rand pentru ca mi-ar fi relativ imposibil, de regula lucrez dimineata devreme, cand restul casei doarme, iar la primul scancet de aproape 4 anisori las totul balta si revin la ele in dimineata urmatoare. Iar apoi depinde de la bijuterie la bijuterie. Am facut bratari “simple”, din margele mari si colorate insirate pe elastic, lucru care nu cred ca mi-a luat mai mult de 5 minute. Sau coliere minutioase, din imbinari chaimaille la care mi-au trebuit cateva dimineti bune. Intotdeauna incerc sa acord foarte multa grija si atentie finisajelor, inchiderilor, prinderilor de siraguri, tot ceea ce inseamna munca ce nu se vede dar care poate duce la dezastre urate si pierderea increderii clientilor. Imi place sa cred ca imi ia mai mult timp sa “inchid” o bijuterie decat imi ia sa o creez, in general vorbind, pentru ca asta se traduce intr-un produs de calitate, care inseamna client multumit, care duce la un client care revine si revine cu prieteni, care duce mai departe la aplecarea balantei in directia cea buna si la continuarea visului si a pasiunii.
Ce le recomand designerilor incepatori.
Cand am inceput eu joaca de-a bijuteriile, imi era nitel teama. Nu teama ca n-as reusi sa fac ceva frumos, n-am dus niciodata lipsa de imcredere in mine, poate uneori chiar mi-a prisosit :), ci teama sa indraznesc mai mult, teama sa dau frau liber imaginatiei. Designerilor incepatori asta le-as recomanda: increderea in ei insisi si frau cat mai liber imaginatiei. Bijuteritul este pentru mine, si cred ca si pentru alti designeri, si un alt mod de a ma autocunoaste si de a ma exprima, de a-mi prinde in forma si culoare vise si trairi care nu-si gasesc alt glas.
Culorile mele preferate.
Cand “visez” bijuteriile, caci majoritatea le creez in minte in detaliu inainte de a trece la realizarea propriu-zisa, de cele mai multe ori le visez in alb si negru, cu negrul dominand. Sunt atrasa de tot ce e negru mai ceva ca mustele de bec :). Negrul pur si intens, dar si negrul rasfatat cu nuante de gri, imblanzit cu pete de alb sau inviorat cu stropi de culoare. Dar, desi negrul este fascinatia culorii asa cum zalele sunt fascinatia materialelor, nu fac numai bijuterii in non-culori. Majoritatea le am multicolore, sau pe variantiuni de nuante ale aceleiasi culori pentru ca, la fel ca pe multi, culoarea ma incalzeste, ma lumineaza, ma inveseleste. Iubesc negrul, negrul inseamna pasiune si profunzime, lucruri esentiale pentru mine ca si om nu doar ca designer de bijuterii, dar n-as putea trai fara culoare. La fel cum viata nu e numai in alb si negru, nici in alb si negru cu mii de nuante de gri intre ele, ci plina de curcubee de emotii, trairi si vise, la fel si eu: imi tin negrul aprope dar imbratisez toate culorile. Si apreciez faptul ca ma numar printre norocosii care se pot bucura de o vedere normala care le permite sa se lase imbratisati de minunile vietii zi de zi.
Optimista declarata si incurabila, iubesc viata si nu las sa treaca o zi fara sa rad cu pofta macar o singura data.
Ma gasiti pe:
http://www.crafty.ro/ZephyrDesigns/
http://www.breslo.ro/Shop/gaby.bobeanu
Comentarii recente