In acest articol puteti admira bijuterii in stil victorian realizate manual de cativa dintre designerii CDB.
Este dificil sa vorbim in cuvinte putine despre stilul victorian, totusi vom incerca sa trasam cateva linii principale.
In iunie 1838, Alexandrina Victoria, de 19 ani, a fost incoronata Regina a Angliei si a avut ce-a mai lunga domnie. Timp de 63 ani, firea romantica si sentimentala a Victoriei a influentat puternic bijuteriile. Le-a iubit, purtat, a stimulat talentul bijutierilor si a impus mode in purtarea podoabelor. Pe langa reinvierea designului influentat de Renastere si de cultura egipteana (mitologie), au aparut si foarte multe stiluri noi de bijuterii in acea perioada.
Regina Victoria
Desigur ca nu putem sa nu remarcam faptul ca Epoca Victoriana a coincis cu Marea Revolutie Industriala, fapt deloc de neglijat. Revolutia si-a pus amprenta inclusiv asupra industriei textile si accesoriilor. In 1830 s-a inventat masina de cusut cu un singur fir, apoi in 1846 cea cu doua fire. In 1854 a aparut prima masina pentru croitul hainelor, in 1867 prima masina pentru butoniere si dupa 1900 masina de cusut nasturi.
Nevoia crescanda de podoabe si haine la moda din timpul secolului al XIX-lea a fost stimulata foarte mult de dezvoltarea clasei de mijloc in Europa. Datorita Revolutiei Industriale, designerii puteau acum crea bijuterii indraznete si impunatoare, folosindu-se de inovatiile tehnologice, iar calitatea artizanatului adesea rivaliza cu cea a bijuteriilor de mare clasa. Bijutierul Jacquin, din Paris, a dezvoltat o metoda de falsificare a perlelor cu balonase de sticla suflata, goale pe dinauntru, acoperite cu un amestec de lac si solzi de peste maruntiti. George Stras, tot din Paris, a facut bijuterii rezistente dintr-un amestec de sticla, oxid de plumb si oxid de potasiu. In Republica Ceha se fabricau mecanizat pietre mari si ieftine, adesea colorate si decorate cu foita, pentru a li se intensifica nuanta si stralucirea. Se fabricau margele din sticla presata si existau masini pentru fabricarea lanturilor. Otelul, odinioara folosit la fabricarea armelor, era acum folosit pentru fabricarea monturilor pentru pietre. Faptul ca toate acestea se fabricau cu masina a dus la cresterea productiei si disponibilitatii, nobilii nu mai erau singurii care isi permiteau sa-si infrumuseteze tinuta cu bijuterii.
Cercei din perle si granat, montati in gold filled si vermeil
Pompa si romantismul nuntii Reginei Victoria cu Printul consort Albert au dat frau liber imaginatiei poporului si au provocat un interes imediat fata de bujuteriile romantice. Brosele Mizpah, cunoscute ca “insigne ale dragostei”, au inceput sa fie purtate de membrii tuturor claselor sociale (astazi le stim ca pe o inimioara intreaga cand o cumparam, apoi rupta in doua jumatati, fiecare membru al unui cuplu de indragostiti purtand cate una). Din argint si gravate cu numele sau initialele celor doi indragostiti, aceste brose adesea foloseau motive-simbol: iedera ca semn al prieteniei, clopotei – constanta, feriga – fascinatie, inimioare – marinimie, serpi care-si inghit coada – dragoste eterna (motivul sarpelui a fost favoritul Reginei Victoria, al carei inel de logodna a avut forma unui sarpe). Alte simboluri preferate erau: inimioare, amorasi, sageti, maini, fundite, cruciulite si ancore.
La inceputul secolului XIX posesoarele de camee erau foarte rare si, deci, acest tip de bijuterie era foarte apreciat. A aparut moda calatoriilor in tari cu clima prietenoasa (Italia si Grecia), iar de acolo nobilii englezi au adus camee minunat sculptate manual in sidef sau lava colorata de la Muntele Vezuviu, astfel cerceii, inelele si colierele cu camee au inceput sa aiba larga raspandire in Anglia.
Bijuterii in stil victorian by Dodo
Tot Reginei Victoria i se atribuie intr-o foarte mare masura meritul de a fi popularizat colierele si bratarile de tip “charm”, asa cum le stim si in zilele noastre. Ea isi facuse un obicei din a le darui, de anul nou, membrilor familiei si prietenilor.
Bijuteriile confectionate din par uman – inclusiv brose, coliere tip choker si bratari – au revenit in moda. Facute din impletituri foarte stranse de par, lipite si asamblate in insigne, ele au fost prima data purtate in secolul al XVIII-lea, ca “memento mori” sau bijuterii de doliu, fiind confectionate din parul persoanei decedate. La mijlocul secolului al XIX-lea se confectionau bijuterii simbolice din parul persoanei iubite (dar care era inca in viata), ca marturii-suvenir. Aceste brose contineau picturi sau portrete miniaturale, adesea pigmentii de culoare ai picturii fiind firele de par maruntite. Insasi Regina Victoria a primit, la aniversarea a 16 ani, o brosa facuta din parul mamei sale. Desi azi unii dintre noi putem considera aceste bijuterii ca fiind dezgustatoare, totusi, in Anglia Epocii Victoriene si in America si Franta popularitatea lor era de necontestat. Daca incercam sa vedem arta, migala si maiestria din spatele acestor impletituri minuscule si romantismul lor, atunci putem aprecia si frumusetea acestor piese.
In 1852 Regina Victoria a cumparat Balmoral Estate in Scotia si imediat a lansat moda a orice era scotian, incusiv a agatelor si bijuteriilor din argint. Acest stil de bijuterii presupunea folosirea a trei tipuri diferite de agate si necesita contributia multor artizani priceputi: prelucratori ai metalului, gravori, taietori de pietre si bijutieri. Alte pietre cu efect dramatic (citrin, ametist, carneol, jasp, malachit importat din Siberia) erau, de asemenea, folosite in bijuteriile scotiene.
Foarte des folosite in bijuterii erau motivele inspirate din textilele ecosez si nodurile traditionale celtice, simbolurile de clan, crestele si scuturile. Alt simbol popular scotian folosit – doua inimi gemene cu o coroana deasupra, ca dovada a dragostei – era menit sa protejeze de spiritele rele.
Colier in stil victorian by Zephyr Designs
In 1861 printul Albert moare de febra tifoida si pentru regina Victoria urmeaza o lunga perioada de doliu, care a durat pana la propria ei moarte, perioada in care ea a purtat exclusiv haine si bijuterii negre. Prin decret regal s-a interzis purtarea altor pietre, cu exceptia unui singur mineral negru: lignitul (lemn fosilizat, care se extragea din mine). Pe la mijlocul secolului XIX mai bine de 1400 de persoane lucrau in minele din nord-vestul Angliei la extragerea lignitului folosit pentru podoabe. Acest mineral fusese inainte folosit in Anglia medievala doar pentru confectionarea bijuteriilor intime (rozarii si cruciulite). Lignitul, material usor la purtat si moale la sculptat, era perfect pentru cercei mari, dramatici sau pentru brose enorme. Adesea era fatetat pentru a reflecta lumina si era folosit ca baza pentru cameele din sidef. Varianta frantuzeasca a acestui mineral, sticla neagra amestecata cu plumb, era mai putin fragila ca lignitul natural, deci mai potrivita pentru bijuterii delicate si sofisticate, in forma de flori, stele sau inimioare, conectate intre ele cu sarme subtiri, invizibile.
Pana la moartea Reginei, in 1901, lumea se plictisise deja de culoarea funebra, iar industria prelucrarii lignitului era in declin, afectata si de substitutele ieftine care invadasera piata.
Colier multicolor by Elaine
In ciuda costului redus al bunurilor produse in masa, incluzand aici si bijuteriile, nu toate femeile au fost adeptele obiectelor fabricate. Membrele inaltei societati preferau sa cumpere de la artisti si artizani. Miscarea Arts and Crafts din 1870 a aparut ca o reactie la produsele inferioare, fabricare de masini. Capii miscarii, William Morris si John Ruskin, promovau designul manual, inspirat din motivele florale si formele primitive. La inceputul secolului XX miscarea Art Nouveau s-a dezvoltat pe baza temelor din natura si a celor legate de fertilitate, stilizate la extrem. Bijuteriile acestei perioade reprezinta brose romantice cu plante, libelule si femme-fleur – fata femeii cu parul revarsat dintre flori si frunze. Multe dintre aceste bijuterii au fost confectionate cu materiale “modeste”: corn, sticla si email. In mod ironic, cererea pentru acestea a condus la productia de masa, astfel ca miscarea s-a stins. Totusi, ea a anticipat o noua era, de vreme ce a imbratisat, in expresia artei sale, atat natura, cat si schimbarile tehnologice.
Colier “Queen Victoria” by Lady A
La inceputul secolului al XX-lea Epoca Victoriana se apropia de sfarsit si viata femeilor – ca si vestimentatia lor – se emancipa vizibil. Militantele cereau dreptul la vot si metrii de jupoane, crinoline, corsete si bustiere, pe care femeile fusesera silite sa le poarte, au facut treptat loc unei noi mode, cea a costumelor cu croiala si taietura curata si a farmecului sportiv al “fetei Gibson”.
Bijuteriile in stil victorian se caracterizeaza prin romantism, finete, opulenta si prin folosirea unor materiale inedite (par uman, lignit, pietre obisnuite etc.). Figura Reginei a dominat moda bijuteriilor, ea a impus romantismul, motivele stilizate, tehnici de lucru noi. Iata de ce putem spune despre Victoria ca a fost un trend setter al epocii ei (chiar daca expresia este nepotrivita in acest context, ea defineste cel mai bine fenomenul).
Comentarii recente