Lapis lazuli (sau lazurit) – uneori scris lapislazuli – inseamna in limba araba piatra cerului (sau a raiului), piatra albastra. Este un agregat de mai multe minerale dintre care cele mai importante sunt: lazurit, sodalit, haüyn, nosean, calcit si pirita. Din acest motiv, lapisul este considerat de catre specialisti o roca si nu un mineral.

Este complet opac, de culoare albastru inchis sau deschis, albastru-verde, adesea cu incluziuni de pirita aurie sau argintie. Pietrele superioare calitativ au o culoare albastra intensa si uniforma si nu contin incluziuni de pirita. Varietatea cea mai frumoasa de lazurit (indigo si bleumarin) se numeste lazurit oriental.
Este cunoscut de mai bine de sapte mii de ani. In piramidele egiptene au fost gasite mici obiecte din lazurit, era utlizat de babilonieni, iar pentru chinezii antici era un simbol al puterii. Grecii si romanii sculptau figurine, amulete, vase si sigilii. Prima sa mentionare apartine lui Marco Polo, in secolul al XIII-lea. Obiecte din lazurit segasesc in muzee si tezaure din intreaga lume. Cele mai cunoscute si spectaculoase sunt:
coloanele din Catedrala Sf. Isaac, St Petersburg,

lucrarile din Muzeul Ermitaj,

si o vaza din lapis lazuli, de 40.5 cm, creatia lui Bernardo Buontalenti, aflata in Florenta, la Palazzo Pitti.

Provenienta: Afganistan (lapisul de calitate superioara si cel mai scump), Siberia, Chile, Italia, Muntii Anzi, Statele Unite, India, Pakistan. Lazuritul rusesc, faimos in intreaga lume, a fost descoperit in 1851, langa Lacul Baikal.
Sinonime: ultramarin.
Minerale asemanatoare: sodalit, hauyn, nosean, lazulit.
Tratamente si imitatii
Sintetizarea sa a inceput in 1828.
Se spune ca daca numarul imitatiilor arata cat de mult este pretuita o piatra, atunci lapis lazuli este una dintre cele mai populare geme de pe piata! Popularitatea si valoare lapisului de buna calitate au avut drept consecinta aparitia a numeroase imitatii. Toate mineralele vopsite sau colorate in albastru pot fi identificate ca imitatii dupa lipsa incluziunilor de pirita, dupa textura si/sau duritatea diferita de ale lapisului si dupa vizibilele depunerile de vopsea. Fabricantul francez Pierre Gilson a produs o imitatie cu compozitie asemanatoare pietrei naturale, dar foarte moale, deci imposibil de folosit.
Lapis sintetic a fost produs in anii 1950. Este compus din spinel sintetic granular  albastru. Colorat cu oxid de cobalt si amestecat cu mici fragmente de aur imitand incluziunile de pirita, este mult mai dur decat lapisul natural si poate fi recunoscut destul de usor.
Pentru imitare mai exista si un procedeu asemanator celui folosit pentru torcoazul reconstituit: mici fragmente de lapis si particule de pirita sunt amestecate cu un polimer si cu un colorant si amestecul este apoi presat in matrite, pregatit pentru a fi taiat.
Se mai practica si tratarea lapisului cu colorant, pentru a capata o culoare uniforma  sau o nuanta mai frumoasa. Lapisul vopsit este adesea ceruit, uns sau acoperit cu o pelicula polimerica, pentru a ii da un luciu mai bun, a acoperi si pastra colorantul aplicat, fapt ce ingreuneaza mult identificarea lui. Circula zvonul ca lapisul ar fi si tratat termic, tot pentru ameliorarea culorii.
Existand atata de mult lapis tratat, colorat sau imitat pe piata, cele  doua criterii de identificare ale pietrei reale sunt: pretul – lapisul natural, de buna calitate, este valoros, iar cel tratat cu coloranti nu, deci pretul ar trebui sa reflecte acest lucru. Sau ni se recomanda sa cumparam numai de la vanzatori cu reputatie buna, in care avem incredere.
Alte denumiri: lapis elvetian,  sau german (care este jasp colorat atificial), spinel sintetic, lazurit sintetic Gilson.
Se confunda adesea cu lazuritul (= fosfat bazic de aluminiu, magneziu si fier, de culoare albastra, opac, cu luciu sticlos, adesea utilizat pentru imitatii (de lapis lazuli), ce provine din Brazilia, India, Madagascar, U.S.A., Austria, Suedia. Sinonime: spat albastru, Blauspat, fals lapis).

Duritate pe scala lui Mohs: 5-6.
Compozitie chimica: (Na,Ca)7-8(Al,Si)12(O,S)24/(SO4),Cl2,(OH)2.
Se spune despre lazurit ca protejeaza nativii din Fecioara si alunga durerile de cap, scade tensiunea arteriala, febra, reduce durerile menstruale; incalzit, este folosit in tratarea inflamatiilor si umflaturilor; se descarca in apa dedurizata, apoi se reincarca prin expunere la soare pentru scurt timp.

Daca sunteti fericita posesoare a unui lapis autentic, se recomanda ferirea lui de schimbarile bruste de temperatura, abraziune, socuri mecanice, substante chimice pentru menaj, parfum, transpiratie, cosmetice, acizi (inclusiv otet), alcool. Se recomanda curatarea lui doar cu apa calduta si sapun, nu este recomandata curatarea cu ultrasunete sau abur.

http://kezimade.cdbs.biz
Surse:
Judith Crowe – Ghidul pietrelor preţioase
Corina Ionescu – Pietre preţioase, semipreţioase şi decorative. Dicţionar enciclopedic ilustrat
Rudolf Dud’a, Lubos Rejl – Pietre pretioase. Mica enciclopedie
Mircea-Dragomir Andrei, Heinz Karl – Pietre pretioase fine ornamentale, perle